Vladimir o privește înțepenit, simte că nu poate să respire. Sângele proaspăt care se lățește necontrolat sub trupul ei aproape că îi ajunge la vârful picioarelor. Inima continuă să-i bubuie, are senzația că-i urcase în gât. Sirena ambulanței ce se aude dintr-o dată îi liniștește puțin agitația. Nu este stăpân pe niciunul dintre simțurile lui. Vrea să înghită și nu poate. Are gâtul uscat, mâinile încă îi tremură. Când doctorul și asistenta de pe salvare intră în cameră, plânsul îl năpădește instantaneu. Se întoarce cu spatele către fereastră. Acolo, cu telefonul încă butonându-l, stă cu ochii bulbucați, Sergiu, fostul lui coleg de clasă alături de care asistase la scena de mai devreme. Asta ar fi putut-o costa viața pe iubita acestuia, Anca. O privește tremurând. Nu respiră. Gândul acesta îl zguduie aproape fizic. Se simte ca și cum un sloi de gheață i s-a rostogolit cu viteză în întreg corpul. Îi este frică să se apropie de ea. Parcă nu vrea să o facă înainte să afle ceva. Înainte ca personalul medical să-l asigure că o pot salva.
- Când a fost înjunghiată și cu ce ? întreabă doctorul cu ochii pironiți la tânăra întinsă pe parchet. Capul îi este aplecat pe o parte, faţa nu i se vede, ascunsă de părul bogat, pierdut dezordonat în jurul ei.