Ai fost ca un curcubeu apărut pe neașteptate, când aveam mai multa nevoie. Culorile tale îmi înseninau diminețile chiar și de la distanta..Tu erai curcubeul, eu, cerul tău.
Într-o zi ai dispărut, lefaindu-te in spatele altor nori.
O să- mi fie dor de buchetul tau de culori. Și o să treacă urgent. Sau poate nu atât de ele. Ci de gândul că m-ai fi așteptat. Și mă doare încă un colt din alt gând: acela că ai renunțat prea repede…Înainte ca toți kilometrii sa se topească. Gândul că, de fapt,nu am fost o dragoste, ci o eventuală oportunitate. Un cer provizoriu…
Ai plecat sa fii curcubeu pe un cer. Tot provizoriu și iluzoriu. Doar altul

Categorizat in: