Recenzie roman : Necunoscuta de pe Sena
Autor : Guillaume Musso
An apariție: 2021
Editura : Calman-Lévy
Nr. Pagini : 501(ediția de buzunar)
Aflată la a treia carte a scriitorului, citită în limba originală, franceză, scriitor tradus în 45 limbi si ecranizat, fiind actualmente cel mai vândut autor din Franța, m-am trezit în fața unui roman polițist cu note fantastice si mitologice, presărat cu mici incursiuni în viața de familie, cu accent pe urmările pierderii surorii, în copilărie.
Intriga o reprezintă descoperirea în apele Senei a unei femei în stare inconștientă, despre care nu se știe nimic. Investigațiile încurcă ițele poveștii care o are în plan pe polițista Roxane, dând la iveală cu relatări brute și bruște, detalii ce stârnesc emoții în cascadă. Un detaliu care constituie sursa întregului mister este acesta : ADN-ul tinerei pescuite cu puține zile înainte de Crăciun( acțiunea se încheie de Crăciun, în 2020) este același cu al unei pianiste decedate deja cu un an în urmă într-un accident de avion.
Pe fondul acestei dileme se îngrămădesc indicii care fac acțiunea interesantă, accentul cărții căzând pe acest ghem de amănunte ce se rostogolește într-o narațiune dominată de povestire la persoana a treia( cu câteva incursiuni în trecut, scrise din perspectiva unor personaje, la persoana întâi), cu descrieri scurte și dialoguri tensionate. Părerea mea este că autorul dă informațiile direct, jurnalistic, fără a ridica în mod deliberat întrebări, dar și fără sugestii fine care să ajute cititorul. Acesta încasează brusc faptele pe care le ia direct în piept și încearcă să se descurce cu ele. Finalul este destul de alambicat amestecând, din nou, amintirile lui Raphaël despre sora sa, Vera, dispărută la 4 ani din neglijența fatală a mamei( singurul aspect psihologic exploatat destul de sumar de către Musso) cu realitatea unei scene violente.
Odată ce erai sub controlul lui Dionysos, trăiai în lumea aparențelor și a iluziilor, pradă unui delir halucinatoriu
Este lumea în care trăiesc artiștii ( apare aici și un scriitor care ajunge să se interneze într-o clinică psihiatrică numai pentru a studia la fața locului și a se documenta pentru romanele sale psihologice) și care face, din perspectiva explicației actriței ce apare în ultimele pagini, cu un rol bine definit, un final perturbator și deschis oricărei urmări. Aici rămân întrebări fără răspuns și așteptări neîmplinite pentru cititor care este lăsat să atârne asupra unei povești nu suficient de clar încheiată. Ancheta ar trebui continuată și sunt cititori care ar dori această continuare a romanului. Minima condiție de asigurare a cadrului de roman polițist, o poveste cu indicii și răsturnări de situații este asigurată, suspansul este susținut sistematic, dar pe alocuri condeiul scapă și în detalii inutile, de multe ori plictisitoare. Cartea este inserată cu extrase din jurnale sau de pe internet pentru a sprijini veridicitatea unei narațiuni polițiste, descrierea cadrelor este bine realizată, clară și succintă, însă personajele sunt slab schițate, fără introspecții sau tușe de personalitate evidente.
Este, fără îndoială, un roman centrat pe acțiune, fapte, detectivism, adresat celor pasionați de secrete și de dezlegarea misterelor și poate fi citit repede, ușor, în ciuda numărului mare de pagini, pentru că textului îi lipsește o oarecare profunzime, stilul neutru, simplu și rece încadrându-l, desigur, în categoria thriller.