Filmul și cartea:
Balaur
&
Hai să ne rujăm împreună
.

Remarcam în recenzia pentru originalul roman al scriitoarei Laura Ilinca, Hai să ne rujăm împreună, că nu prea am termen de comparație pentru obișnuitele analogii ale blogului meu, trebuind să recurg în cele din urmă la clasici (mă rog, cvasi-clasici – Nabokov) și să-l categorisesc drept un Lolita inversat.

Recent a fost însă lansat un film românesc bun cu același subiect, Balaur, ce la rândul său are la bază un caz de cronică locală, despre care eu nu știam.

O profesoară, soție de preot, a avut o legătură extraconjugală de lungă durată cu un elev seminarist din clasa a IX-a, iar când a încercat să-i pună capăt, acesta s-a sinucis.

Filmul nu preia decât în parte povestea reală, care era chiar și mai apropiată de cea a cărții, pentru că e tot cu un seminarist, cum este și protagonistul romanului, dar apare ca o altă operă artistică încadrabilă în același gen de subiect, al iubirii condamnabile, interzise.

Mi s-a părut interesant să consemnez asemănările și diferențele dintre film și carte, ca dublă recomandare a celor două viziuni interpretative, una a scenaristului-regizor bărbat, Octav Chelaru, și alta a scriitoarei, Laura Ilinca.

Hai sa ne rujam impreuna – recenzie

Avem deci același gen de dragoste deraiată de la normele social acceptate, între o femeie adultă și un băiat mai degrabă adolescent, agravată de legături cu dogma religioasă, ce afectează și mai rău perceperea ei negativă de către opinia publică.

În film, diferența de vârstă este mai mare, Ecaterina, profesoară de religie și soție de preot, are un copil de aceeași vârstă cu Iuliu (16 ani), astfel încât pentru ea miza crește și nu are cum aspira la un final fericit.

În carte, seminaristul Cristian Mag Codreanu are 19 ani, iar profesoara de istorie Ana Stoica, 26, păcatul lor este din start ceva mai acceptabil, putând chiar fi anulat de trecerea unui sezon școlar în care relația ar fi ținută secretă.

Cartea poate dezvolta mai intens esența sa romantică, inclusiv erotică, pe când romantismul filmului e aproape inexistent, iar partea senzuală vine mai degrabă din autosatisfacerea protagonistei, care are un moment genial interpretat de actriță, în cadă, când trece brusc de la roșeața provocată de jocul cu dușul la figura de marmură, împietrită, odată cu intrarea soțului ei în baie.

Balaur

În schimb, filmul se încadrează la genul thriller, prin tensiunea pe care o provoacă acțiunile băiatului obsedat de profesoara lui, începând cu cele de infiltrare în intimitatea sa, prin prietenia insidioasă cu fiul ei, până la momentele dramatice când o ia razna și începe să o amenințe cu dezvăluiri sau să-i pună în pericol apropiații.

În roman, primejdia deconspirării rămâne plutind vag, permanent, gata oricând să declanșeze o criză, dar faptul că Ana este mai pasională decât Mag, ce are un mod extrem de rațional de a fi, menține un echilibru mai sănătos al relației.

Cuplul lor este funcționabil, construit pe sentimente intense, acumulate progresiv, dragostea lor nu ține seama de îngrădiri, tocmai fiindcă are o forță irezistibilă.

Atracția din pelicula cinematografică este creată pe alt gen de afinități.
Iuliu locuiește fără mama lui, care mereu l-a neglijat, în căutarea soțului perfect, băiatul proiectând înspre Ecaterina o imagine freudiană a femeii, de care se atașează instant, obsesiv.

Balaur 2

Atât scenografia literară, cât și cea cinematografică panoramează un orășel de provincie tipic, înconjurat de munți și cu prea puține locuri în care să te pierzi, o capcană în sine pentru oricine ar făptui ceva ieșit din comun, dar și motiv care te îndeamnă să scapi cumva din rutina sa.

În film se insistă pe viața plicticoasă a profesoarei alături de soțul ei diabetic, cu soacră-sa (ce locuiește pe-aproape) fiind gata oricând să-i reproșeze că a fumat în toaletă taman la banchetul de absolvire, sugerându-se o continuitate a senzației de sufocare existențială.
Iuliu e apariția noului, odată cu întoarcerea lui din străinătate.

Ana din carte este recent venită în oraș, fiind ea cea care aduce aerul de prospețime în viața elevului Mag, ce se scurgea molcom și banal.

Această inversare a rolurilor este totală.
În film, obsesia masculină agresivă preia ostilitățile, în carte, pasiunea feminină puternică încearcă să impună o continuitate armonioasă și happy-end.

Cele două viziuni artistice se plasează astfel în oglindă, romanul fiind scris de o autoare care stăpânește perfect introspecția, iar filmul având perspectiva unui cineast preocupat să își țină spectatorii captivați de acțiune.

Ar fi interesant să vedem și o ecranizare a cărții Laurei Ilinca, poate de o regizoare, pentru a avea și perspectiva feminină în varianta sa vizuală.

– film –

Relația dintre Ana și Mag rămâne o luptă pentru a corecta mici greșeli de calcul ale destinului, ce poate stârni doar simpatie, odată înțelese sentimentele dintre cei doi, pe când cea dintre Ecaterina și Iuliu este o ruletă rusească al cărei final previzibil stârnește în cel mai bun caz milă, dacă nu indignare pentru lipsa capacității de anticipare a persoanelor adulte implicate în caz.

Prezența contextualizării religioase în existența tuturor personajelor complică alegerile acestora, le amplifică procesele de conștiință și sporește forța condamnării sociale îndreptate împotriva relațiilor scandaloase.

Subiectul comun adâncindu-și astfel profunzimea psihologică și chiar filosofică, fiindcă apare în dezbatere ideea libertății de face orice simți că vine din dragoste și importanța auto-limitării, pentru a nu provoca altora tulburare sau suferință.

Concepte opozabile care provoacă o furtună de reacții și te lasă pe gânduri, mult după ce ai terminat cartea sau ai ieșit de la cinematograf.

Merită citit romanul Hai să ne rujăm împreună și merită văzut filmul Balaur, sunt gesturi artistico-analitice curajoase ce îmbogățesc, fiecare, galeria propriului domeniu de exprimare culturală.

ANALOGIICARTECARTICARTI NOICOMPARATIEEDITURA HERMANNFILMFILM NOULAURA ILINCARECENZIERECENZIIROMANROMANESCRIITOARESCRIITORI CONTEMPORANI

Publicat de Marius – AnalogiiAntologii
Vezi toate articolele lui Marius – AnalogiiAntologii