Recenzie : Frânturi de gând
Autor : Nicoleta ENCULESCU
Editura : Universitară, 2022
Număr de pagini : 309
Concepută ca o colecţie de versuri, proze scurte şi reflecţii filosofice, cartea cuprinde mai multe părţi, dintre care, astfel: partea destinată mamei, dispărută recent, o parte despre viaţă în general, o altă parte, consistentă, alocată religiei şi lăcaşurilor de cult cunoscute de către autoare (credinţa se impune ca un fir roşu, iar Divinitatea este cea care conduce textul de la început până la sfârşit), dar şi o parte formată din amintiri proprii, menite să redea portretul şi personalitatea Nicoletei ENCULESCU.
Partea închinată mamei, de o sensibilitate aparte, încearcă să volatilizeze durerea pierderii cu care autoarea trebuie să trăiască. Apar detalii importante, atât în titluri ( Îţi plăcea să spui poveşti), dar mai ales în structura versurilor, diferite ca stil şi prozodie, după filonul emoţional din momentul scrierii: Cum aş putea să-ţi simt a ta îmbrăţişare?/Cum ai putea să-mi dai duioasa alinare?, toate elogiind fiinţa mamei. Gândită ca o formă de terapie menită a aduce vindecarea, această bucată cuprinde poezie şi proză, având ca fundal nostalgia ridicată la grad de religie, o emoţie permanent în comuniune cu natura şi cu divinitatea. Mama este metaforizată şi stilizată în toate chipurile pe care suferinţa fiicei o ia, dorindu-se a fi intergată în propria personalitate, ca ea să poată merge mai departe fără cea care a fost icoana sa, înainte şi după moarte. Cuvintele care se impun ca lait-motive sunt : dor, lacrimă, lumină, durere.
Celelate teme ale cărţii, smulse din viaţa însăşi, se ţes ca petalele în jurul corolei (mama): copilăria şi adolescenţa, colţuri din natură, introspecţii umane: (Viaţa este o scenă în care noi-actorii-….), influenţa relaţiilor în evoluţia spirituală a omului (unchiul Geo, Daiana, Ioana etc.), locuri importante pentru modelarea spirituală a autoarei ( biserici, liceul etc.)
Prozele sunt scrise la persoana I si a III a, combinând stilul de jurnal filosofic cu naraţiunea obiectivă şi descrieri delicate, totul punctat fie de o atmosferă înălţătoare a sacrului adus pe pământ, fie de un umor fin, natural, dar şi de dialoguri vii, autentice, menite să redea culoarea locului şi a momentului. Acţiunile dintre personaje, prin care autoarea evocă întâmplări reale, trecute prin filtrul literar specific formaţiei sale de filolog, detaliază intenţionat elemente ce i-au marcat destinul: uniforma de pionier, gladiolele, picturile din biserici ş.a. Firul narativ al textelor, aparent fără legătură între ele, reprezintă mostre ale personalităţii şi caracterului autoarei, aplecate către introspecţie şi analiză profundă (arătând o fire puternică, dar sensibilă poate uneori prea mult), care caută să înţeleagă esenţa lumii şi seva sufletului omenesc.
Tot ea construieşte adevărate lecţii de viaţă prin texte didactice care impun cititorului, valorile scriitoarei: iubirea, bunătatea, dreptatea, victoria de a fi ei înşişi, speranţa, iar peste toate, ca o regină, CREDINŢA. Apar exponenţi ai unor clase sociale marcante pentru copilăria şi tinereţea Nicoletei ENCULESCU : preotul, profesorul, pictorul restaurator, lectura având şi puternice accente monografice şi istorice. O bogată parte este alocată descrierilor extrem de minuțioase, cu precizie de ceasornicar, a mânăstirilor vizitate, fiind o lucrare foarte bine documentată științific, din punct de vedere arhitectural, tehnic şi religios. Un adevărat omagiu este adus Mănăstirilor Samurcășești (din comuna Ciorogârla, județul Ilfov) și Deltei Neajlovului (din județul Giurgiu), dar și vrednicului de pomenire Arhimandrit Irineu Iurașcu, fost stareț al Deltei Neajlovului. Iar eu aş recomanda această culegere de texte, în primul rând celor care fac parte din branşa clericilor, iar apoi celor pasionaţi de istorie, artă şi monografii.
Pentru cititorul obişnuit, rămâne o lectură plăcută mai ales prin tuşa de emoţii variate ce transpar de- a lungul paginilor, ca o plasă delicată, caldă, moale, menită să mângăie suflete, dar şi prin diversitatea subiectelor şi a abordărilor acestora, acoperind astfel un palier dens de public care se poate regăsi cu usurinţă în rândurile Nicoletei ENCULESCU.
Frânturile ei de gând sunt, de fapt, gândurile tuturor care au pierdut la un moment dat pe cineva fără de care au crezut că nu pot trăi, care au gustat bucuria unei familii, şi care, mai presus de toate, au înţeles covârşitoarea prezenţă a lui Dumnezeu, a lui Hristos şi a Maicii Domnului pe traseul unic al fiecărui trecător prin această lume.
Este o lucrare care îndeamnă la meditaţie asupra locului nostru în timp şi spaţiu şi asupra a ceea ce este cu adevărat esenţial în viaţă, potrivindu-se oricărei categorii de vârstă, în funcţie de subiectul fiecărui text şi de stil. Multitudinea de pagini, teme şi abordări literare impune din plin acest lucru, evitându-se, insesizabil, monotonia.