O puritate unica ce izvora din felul în care mă priveai. Din felul în care mă vedeai perfectă. Din tăcerea care ne îmbrățișa pe amândoi spunându-ne doar despre fericire! Aceea de a fi, pur și simplu, de a sta unul cu altul fără sa facem nimic, dar știind că acele momente nu le-am da niciodată pe un eveniment sofisticat și complex. O seninătate cu care numai tu ai știut să mă împaci atunci când toți sorții ne erau împotrivă. Aceea cu care te puneai mereu după mine. Aceeași prin care îmi luai cu o mână, dându-mi înapoi cu trei. Fără a face ceva special, doar existând și respirând cu mine. Prin mine… Când, pentru o vreme, am fost doar noi doi pe lume!
