Deși te știu de jumătate de viață, mă bucur de fiecare dată când te văd ca și când abia acum te descopăr. Ca si cum tocmai astăzi te-am cunoscut și m-ai învelit cu seninătatea și veselia ta.
Cele care nu-mi ajung niciodată.
De fiecare data ești o fericire continuă, infinită, mereu nouă și fara motiv.
Doar tu.
tu vii mereu tiptil
aproape nevăzută
să-mi amesteci nonculorile minții
aș putea poate să ronţăi
și eu imbecil popcorn
ca toţi ceilalţi nefericiți
spectatori ai propriei dezamăgiri
de oscar
dar nu…
vii tu și mi te faci comodă pe retină
cu nurii zbenguiți
să-mi surâzi nonșalant
să îmi refaci adn-ul îmbătrânit
frame to frame
să mă desfaci în pixeli
mă cobori din copacul lui iuda
arginții trădării mi-i sublimi în talanți
cânți la inima mea oda bucuriei
goală de orice minciuni
nici nu-ți pasă
de frica mea ridicolă de nemântuire
ori că sunt ultimul spectator
pe rândul condamnaților la renaștere
și chiar dacă tragedia mea alb-negru
îmi pare plictisitoare
când mi te așezi în poala sufletului
totul devine doar
o poveste de dragoste
nu mă mai tem
de „the end” iubito
cu tine sunt starul
prințul din broască
mesia neiubiților
capul de afiș…
nu există nicăieri un sfârșit
ci mereu doar „va urma”
sărutul nostru e un infinit metraj