– Ai auzit ce te- am intrebat?
Vocea lui suna autoritar clatinand linistea. Frigul diminetii inclestase natura, dar nu si fermitatea lui.
– Da, dragul meu. Am si inteles! raspunse ea intre doua sorbituri de ceai.
El continua sa o fixeze cu privirea, de la celalalt capat al bancii pe care tocmai se asezasera. Lumina laptoasa a cerului se confunda cu luciul brumei de la picioarele lor.
Barbatul o tintea in tacere, cu buzele stranse ca pentru a nu mai zice nimic. Fosta lui potentiala iubita nu dadea semne sa duca mai departe discutia care- i incinsese neasteptat de mult. Ea se juca prin frunze cu varful pantofului, rascolindu-le, pe jumatate intoarsa catre el. Cu ochii in jos, fredona aiurea o melodie incerta, ca un bazait.
– Nu pare! Te comporti ça o fetita razgaiata. Daca ai fi inteles, nu ai fi acum aici.
Femeia se opri brusc din jocul cu frunzele si lasa, moale, paharul pe banca. Se apropie de el si- si propti privirea in ochii lui. Tremura si trase hotarata o gura de aer rece inainte sa- i arunce in fata pe un ton usor ridicat, ce nu o caracteriza:
– Ea asculta, musiu! Pan’ aici! Am inteles ça nu ma vrei. Las-o asa!
– Pai ieri ma tot întrebai, te agitai, mai- mai sa pui ditai botul, ca de ce am dat inapoi.
Femeia il lua de mana, cu ochii nedesprinsi din ai lui. Ii spuse cu o voce scazuta, cautandu-si linistea de mai devreme:
– Da, de ieri am trecut prin toate starile. Pana azi dimineata cand am ales: renunt. Am venit sa te ascult pana la capat, am vrut sa impartim impreuna povara de a ne fi cunoscut. Dar inca de aseara am decis sa nu te mai plang. Nu mi- am mai dat timp, Nu am mai vrut sa- mi ling ranile si nici sa ma mai intreb. Nu pentru ça nu ai mérita tu, dar linistea mea merita mai mult.
El o privea intepenit, mestecandu-si gandurile. Isi simtea gura uscata. Il fascinase mereu amestecul ei de vulnérabilité si forta cu care se replia. Era si ramasese punctul lui slab, dar nu avea de gand sa i- o recunoasca. Baigui ça sa nu para ca ea il incuiase cu ultimul cuvant:
– Parca préférai aventura si pasiunea in loc de liniste.
Ea se ridica netezindu- si fusta. Vantul se intetise. O usturau buzele si nu mai avea nici vlaga, nici dorinta sa- l infrunte.
– As fi preferat multe cu tine. Doar ca nu a fost reciproc. Si atunci ma opresc. Nu mai vreau sa analizez, sa cantaresc, sa diger. Nu mai stau unde nu sunt dorita.
El continua sa o priveasca uimit. Nu mai era blonda aceea patimasa, inversunata sa-i arate atentie sau sa- l convinga de ceva.
Tacerea ei cu care il privea intr- un zambet amar, il dezarma. Nu stia daca era un test sau ea chiar renuntase. Jocul lui parea ça incepea sa- l coste scump, iar ceva in viata lui parea sa paleasca dintr-o data, pe neanuntate. Propriile decizii dadeau sa- i cada din brate. Privirea incremenita a femeii, ramasa ça o statuie inghetata a resemnarii, in fata lui, il strangea. Tocmai acum cand era liber. Respira tot mai greu, iar fruntea i se infierbantase in sudoare. Ca un paradox, nu mai simtea frigul care- l amortise mai devreme, in drumul spre parc. O dorea, mai mult ca oricand. Iar aceasta realitate ii zdrobi stomacul in zeci de noduri. Respira iute, fortat, dornic sa se regaseasca. Ea nu trebuia sa stie. Nimic.
Glasul tinerei sparse tensiunea grea ca de métal, tot mai labartata, dintre ei:
– Stii, nu mai sunt in masura sa-ti dau sfaturi, mai ales ça niciodata nu le- ai vrut, dar vezi ca am citit ceva ce ar putea sa te intereseze: tratamentul impotriva depresiei afecteaza libidoul. Poate nu stiai.
El zambi stramb, inghitind socul cu viteza si incercand sa-si adune trasaturile pe fata:
– Zau??? Si cam ce ar trebui sa fac, poate sa- mi spuna regina ghetii, tu adica? Nu cumva ar trebui sa aleg?
Ea facu doi pasi in fata lui, infruntandu- i privirea. Taceau amandoi simtind cum li se impleteau respiratiile:
– Ai alés déjà. Ai ales sa nu crezi ca as fi inteles. Ai ales sa fii convins ca nu mérit sa ai incredere in mine. Si évident ca nu ai incercat. Ai ales orgoliul. Si atunci, ce am pierdut? Pe cineva care nu vrea sa se salveze? Nu, mersi.
Ca o cortina, incepu sa cada o ploaie neasteptata. Vlaguiti si invinsi de frig, se indepartara. El nu se hotarase inca daca sa- i mai dea replica.
Tanara isi trase fermoarul de la geaca de piele, pana la gat si- i spuse in timp ce traversa:
– Hai sa redevenim ce am fost. Doi necunoscuti. Blocheaza- ma tu!