Ileana dispăruse din viața Luanei la fel de repede cum apăruse. Nu că ar fi avut mari așteptări de la cineva cu care petrecuse două ore în avion, ca apoi să mai întrețină vagi conversații rare la telefon. Doar că că atunci când se crease între ele o familiaritate firească, fluidă, necerută și neforțată, involuntar crede că așa va fi mereu. Luana oftează înglodită de întrebări.
,,E complicat de înțeles de ce doare când dispar oamenii cu care nu te cerți niciodată. Cauți pe undeva un motiv care să te liniștească. Vrei să mergi mai departe cu alți oameni, alte situații, alte relații. Nu poți pentru că, de fapt, inconștient sau nu, sufletul tânjește după hrana care l-a săturat cândva. Și durerea crește ca un ghem când constați, cu fiecare nouă interacțiune, că pe unii oameni nu-i poți înlocui. Că nu te simți cu nimeni cum te simțeai cu ei. Chiar dacă întâlnirea voastră a fost scurtă, fulgerătoare, ca o părere, constați cu nedumerire că asta îți lipsește. De ce ? Nu ar trebui să conteze mai mult cantitatea, momentele construite și consolidate cu grijă în timp decât o ciocnire neașteptată, dintre două suflete încă nu prea bine cunoscute?,,
Se întreba ce era mai trist: să te cerți până la epuizare, storcând din tine și ultimele rămășițe de emoții sau să constați lucid, rece că, uite-așa, pe nepregătite, prietena de câteva ore cu care credeai că vei continua să dezvolți armonios o relație de suflet, dispare într-o zi, fără explicații, prevenire sau promisiunea reîntoarcerii. Ca într-o normalitate neagră, dură pe care doar ție, cel care aștepți la colțul timpului, doar ție ți-e greu să o accepți, iar asta pentru că nu înțelegi. Sufletul iți spune, pe limba lui, că așa cum jinduiești după conexiunea cu cineva abia descoperit, de care, astfel, nu ai avut timp să te saturi, pentru că, de fapt, nici măcar nu ai ajuns să te obișnuiești cu el/ ea în peisajul vieții tale, așa ar trebui să simtă și celălalt. Și atunci, într-o logică simplă, nu trebuie să dispară. Sau dacă o face, ar trebui să aibă un motiv bine întemeiat. Ca să nu ai impresia că te-ai trădat pe tine însuți.
Să poți să te uiți drept la tine.