Interogatoriul cultural

Laura Ilinca

Citind romanul Hai să ne rujăm împreună, impresia cu care rămâi despre scriitoarea sa poate fi concentrată în epitete ca: îndrăzneață, originală, nonconformistă.

Interviul pe care mi l-a acordat Laura Ilinca le întărește pe cele inițiale și le adaugă alte câteva:

Servus, Laura! Bun venit la Interogatoriul cultural!

Bună!  Mă bucur să fiu aici!

Când ți-ai spus prima oară: Am să devin scriitoare?

Prin generală, cred. Dar nu chiar scriitoare, ci că vreau să scriu o carte.
Și am scris!

Cum au privit cunoscuții, prietenii și familia, noul tău statut de autor publicat?

Cu mândrie, bucurie, admirație pe alocuri.
Unii așteptau demult momentul.

Dintre atâtea titluri de volume necitite încă, despre care știm mai multe sau mai puține, de ce crezi că ar merita să aleagă cineva cartea scrisă de tine?

Este plină de trăire, este originală¸răstoarnă concepții despre iubire, te pune pe gânduri, te face să crezi în minuni,  chiar dacă de scurtă durată.

Hai să ne rujăm împreună
este un roman cu titlu provocator și subiect sensibil. Apar rețineri ale autoarei înainte de lansarea unei asemenea cărți către publicul larg?

Nu, mie mi-au plăcut mereu provocările, iar acest titlu l-am visat.
Am visat personajele principale care se rujau și se fereau de cineva; de aici ideea de a ascunde sub titlu ideea relației interzise.

Există un caz real care a inspirat povestea?

Da, există, povestea s- a petrecut aproape la fel în realitate.

Oare de ce știrile de presă despre descoperirea unei noi relații interzise între un elev și profesoara sa sunt mult mai dese decât cărțile sau filmele care îndrăznesc să abordeze subiectul?

Interesant ce întrebi; poate pentru că presa redă fidel și obiectiv ceva ce nu incriminează pe jurnalist; scriitorul e subiectiv și riscă sa fie judecat.

Simți nevoia să îți aperi personajele de judecata cititorilor?

Da, uneori, când nu sunt înțelese.

Dacă s-ar ecraniza romanul Hai să ne rujăm împreună, ce actori, din toate timpurile și selectați la orice vârstă a lor, ai vedea în distribuție, interpretându-i pe protagoniștii săi?

Nu știu, trebuie să mă gandesc, să prospectez piața.

Vezi scrisul ca pe o formă de nemurire, o modalitate de a transmite ceva lumii sau ca pe o trăire/relaxare/distracție personală?

Este o formă de a mă pune pe mine în ordine, de a mă încărca sufletește cu ceea ce mă face să mă simt vie; o formă de a mă cunoaște și de a mă înțelege. Distracție nu se poate numi, actul scrierii cere efort.

Cum ar arăta peisajul ideal unde am putea savura cel mai bine romanul scris de tine?

Nu cred că are nevoie de un peisaj, ci de o stare: curajul de a iubi și de a- ți asuma iubirea.

Peste cât timp să ne așteptăm la un nou titlu literar semnat Laura Ilinca?

Nu știu, abia am o schiță de roman și un capitol.
Nu vreau să mă grăbesc, ci să am, din nou, ceva de spus, care să rămână în cititor și să-l modeleze.

Sursa: analogiiantologii.com