Îmi plac diminețile de luni. E ca o trezire la viață, ca o reluare a tot. E ca și cum ai porni-o în fiecare săptămână de la zero, având șansa de a face sau continua …De a nu te lăsa din urmă.
E ca o iluzie a tinereții veșnice… Și ca o speranță. O așteptare a unei alte zile de luni.
Ca o rugăciune în care totul e posibil.
O minune reală!