Titlu: Magia este în noi
Autor: Bogdana BACIU
Editura: Cristian PlusArt
An apariție: 2023
Număr de pagini: 136
Destinată copiilor, cartea Magia este în noi este menită, cred eu, tuturor, de la şcoală primară până la oricare vârstă la care omul caută să păstreze în el inocenţa şi minunile din nopţile cu lună plină, ca să reiau aici una dintre ideile delicat transmise de către autoarea Bogdana Baciu. O carte, da, pentru magia din toţi cei care mai cred în ea. O carte pentru copii, părinţi şi bunici. O carte care ne învaţă sau ne reînvaţă cum să scoatem la suprafaţă binele şi frumosul pe care le credeam uitate şi care, pentru copii şi adolescenţi, deschide o poartă către vis. Un vis realizabil. Acela al unei vieţi care este şi poate fi, preponderent, un miracol.
Astfel, cititorul descoperă prin povestirile diferite ca structură, dar unite prin tematică şi stil, cum să extragă farmecul şi înţelepciunea din ceea ce i se întâmplă, zilnic, ca şi nouă, tuturor. Copiii învaţă aici să descopere viaţa şi să nu le fie frică de ea.
Subiectele tratate pleacă de la relaţiile copiilor cu familia, prietenii, natura, animalele, dar şi cu obiectele care capătă puteri fabuloase, ca şi cu tehnologia din ce în ce mai prezentă în anul apariţiei cărţii, 2023. Este un conglomerat de simboluri şi poveşti alegorice care prin animale, păsări şi insecte, îşi propune să implementeze slogane despre viaţă, care să ghideze, ca nişte faruri, indiferent de personalitatea cititorului, supus aceleiaşi frumuseţi a simplei existenţe. Unul din slogane, doar ca exemplu, este sfatul : Ai grijă ce-ţi doreşti, din cadrul poveştii SFÂRŞIT. Pornind de la acest text, aş strecura ideea, pe care mi-o asum ca fiind strict o chestiune de gust, că anumite poveşti, puţine de altfel, pot fi complicate pentru unii copii care ar avea nevoie de explicaţii din partea unui adult, aici intervenind şi vârsta şi nivelul de lectură al cititorului. Un exemplu de mesaj mai greu de decriptat(de fapt, plasarea lui ca o concluzie uşor filosofică după un text adresat copiilor, ar putea salva impresia de dificil dacă nu se insistă asupra ei şi rămâne doar adultului ), ar fi enunţul : Intri pe lună plină, ieși pe lună plină. Aş cuteza să încerc să înţeleg motivele autoarei pentru această eliberare ideatică, ele venind de-a lungul anilor ca expresie a valorilor şi principiilor sale de viaţă în care crede şi pe care simte nevoia, organic aproape, de a le da mai da departe, copiilor ei şi celor care o citesc.
Dacă ar fi să spicuiesc din lecţiile pe care Bogdana vrea să le transmită prin personajele devenite mesageri fideli ai acestora, aş nota : bunătatea poate schimba oameni( Omul de zăpadă), este esenţial ca fiecare să-şi asume responsabilitatea propriilor fapte( Cocoşul jumulit ), importanţa încrederii şi a adevărului între oameni, satisfacţia de a se te simţi util prin munca ta şi lucrul bine făcut ( Miere de albine), umanitatea şi curajul de încerca ar trebui să devină reguli (O fată curajoasă) şi altele, pe care vă invit să le descoperiţi.
Poveştile Magiei reprezintă un mix de texte scurte (care pur si simplu expun un cadru : de exemplu, primăvara sau o emoţie simplă, brută, pe care copilul, astfel, o conştientizează, dându-i un nume), sau lungi şi complexe, unde anumite fraze, foarte profunde de altfel, pot fi oarecum destabilizante în echilibrul textului şi unde un adolescent se poate descurca, un copil având totuşi nevoie de mici lămuriri : Bătranul râu nu dă înapoi nimic din ce primeşte( o metaforă excepţională, dar care poate fi greu de asimilat pentru un copil conectat încă la câmpul concret al gândirii). Astfel de sintagme sunt foarte rare, suficiente pentru a satisface toată gama de gusturi şi educaţie a potenţialilor cititori.
Sunt poveşti desprinse din realitatea copiilor. Poveşti despre temerile lor şi despre soluţii la ele, ca şi despre amploarea unor fapte banale, fireşti care pot lua proporţii uriaşe în lipsa sprijinului unui adult, generând, uneori, adevărate goluri emoţionale (exemple : vise de noapte, zgomote din natură, activităţi cotidiene). Poveşti şi despre frumuseţea vieţii şi a iubirii din familie şi dintre prieteni, despre farmecul ascuns al naturii şi beneficiile ei, dar şi al relaţiilor cu animalele (pisica apare cel mai frecvent, asta ca o simplă remarcă pentru cei pasionaţi de pisici), chiar şi cu personaje supranaturale : dragoni, zmei, vrăjitoare, elfi. Nu în ultimul rând, este o carte despre Divinitate şi miracolul credinţei pe care copiii trebuie să-l descopere şi să-l preia ca pe o normalitate, autoarea atribuind mai multe povestiri acestei teme: A înviat, Ştergarul şi altele.
Cartea excelează, pe lângă ilustraţiile elocvente şi deosebit de frumoase, printr-o paletă colorată ca diversitate de personaje deosebite. Suave, de o naturaleţe, sinceritate şi spontaneitate molipsitoare, se lipesc repede, ca în miere, de cititor, care ajunge să se împrietenească firesc cu ele, precum cu nişte fiinţe reale. Ceea ce mi-a plăcut în mod special şi a rămas peste mine precum pânza de păianjen a rochiţei dintr-una din poveşti este stilul dulce, delicat şi sensibil al autoarei. Un stil oral, firesc, fluid, care naşte un amalgam de emoţii din cuviinte simple (figurile de stil apar, dar nu în exces, acolo unde profunzimea textului o cere), de un dinamism jucăuş, corect ritmat pentru a ilustra atmosfera căutată de specificul fiecărei poveşti. Dialogul este excelent dozat cu descrierea şi naraţiunea, presărat ici şi colo cu un umor fin (merit să diminueze din uşorul dramatism al unor întâmplări), infantil şi cald.
Poate fi un umor aproape ireal pentru adultul care a uitat să fie copil. Căci da, magia este în noi, în copilul interior pe care fiecare dintre adulţi ar trebui să-şi facă timp să-l caute şi să-l păstreze în interiorul său cel mai adânc, ca pe o comoară.