Să știi că o să te aștept. Și nu o să cresc. O să îmbătrânesc, o să fac riduri și pielea o să mi se lase, dar eu în mine o să rămân ca azi. Nu o să mai fiu femeia care deapănă amintiri din tinerețe, ci o să mă transform în fata de care care te-ai îndrăgostit cândva. Voi deveni cea de demult, de la prima întâlnire cu tot ce, de atunci, m-a făcut să mă simt vie. Cu inima bătând-mi până-n gât, cu venele zvâcnind-mi, gata să pleznească, fără să mănânc, fără să dorm când se va apropia momentul revederii. O să fac iar curat toată ziua, ca să treacă timpul mai repede, o să umplu iar patul cu toate hainele ca să aleg, din nou, ceva banal, căci nimic nu mi se pare suficient de bun. Și nu o să știu cu ce fard să-mi dau, o să-mi tremure între degete rujul și, într-un final o să renunț la machiaj, căci nu mă pot concentra.
Așa să știi, tu fă ce vrei cu viața ta, iar eu o să te aștept cuminte. De data asta, nu o sa te mai sun, nu o să te mai caut, nu o să mai număr zilele și orele, nu o să te mai sperii cu atâta poftă de tine!
Doar o să te aștept! Și nu o să cresc!

Categorizat in:

Din condeiul și sufletul meu