Așa le spun eu așa-ziselor suflete pereche, despre care am citit că pot fi mai multe într-o viață… Cele care te ghicesc din șoapte, din privire, din zâmbete și din tăceri…Care sunt acolo fără să le ceri, așteptându-te  fără presiune, fără grabă și fără întrebări ca într-un acord tacit, încununat de bătăi de inimă. Poate fi un părinte, un copil, un prieten, un iubit, poate fi pentru câteva zile sau pentru câțiva ani sau, uneori, pentru totdeauna.., Știi doar că înainte de ei nu erai cea mai bună variantă a ta și după ei, nimic nu este și nu va mai fi la fel… Sunt radiografia ta, a ceea ce simți și gândești… Iar alteori, dacă ai și mai mult noroc, într-o zi îți poți întâlni flacăra geamănă. Sunt acei oameni ce te cauta cu ochii deschiși, aripi întinse și oglinda propriului suflet. în brațe… Nemaiștiind unde începe unul și unde se termină celălalt…

Eu port cu mine, peste tot, încă, o parte dintre sufletele mele pereche. Flacăra geamănă nu o caut. Ea va ști să mă găsească pentru ca propria ei flacără să poată supraviețui… Eu voi fi aici să o întâmpină, chiar dacă, poate, ea mă așteaptă. Una dintre noi trebuie să îndrăznească să viseze, una trebuie să fie mai curajoasă… Poate eu, poate ea… Odată ea, odată eu… Odată amândouă… Poate pentru o secundă, pentru o viață sau poate pentru niciodată… Și dacă nu va fi, măcar am știut că am ars și pentru un vis perfect, unic!

Dar voi, ați cunoscut sufletele voastre radiografie? Mai bine zis, le-ați recunoscut? Dar flacăra voastra geamănă? Credeți în ele?

Categorizat in:

Provocarea săptămânii