Viorel Robu– Note de curs, Editura Lumen, 2017
Număr de pagini: 100
Laura Niculina Dincă- cercetător independent
Studiul de față pune pe tapet un subiect vechi de când lumea și mereu actual, indispensabil conviețuirii oamenilor și descifrării speciei umane: analiza personalității în context bio-psihologic, dar și socio-econo,ic-cultural. Introducerea deschide intențiile autorului, Viorel Robu de a trece în revistă abordările istorice ale conceptului de personalitate și implicațiile cunoașterii acestuia în formarea specialiștilor din domeniul psihologiei, psihiatriei, sociologiei, educației, așa cum apar detaliate în cele patru capitole.
Primul dintre acestea, RAPORTUL GENERAL APLICATIV ÎN CUNOAȘTEREA INDIVIDULUI UMAN, își propune să sublinieze interesul pentru studierea personalităților pornind de la comparația între îndivizi. Analiza fenomenului psihic pleacă de la particular la general, de la abordarea idiografică (personală) spre abordarea nomotetică (universală). G.W. Allport spune: ,,Scopul nostru – adică al cunoaşterii ştiinţifice n.n.- este să descoperim principiile generale ale dezvoltării, organizării şi exprimării personalităţii…chiar atunci când subliniem faptul că principala caracteristică a omului este individualitatea, unicitatea sa”. Tot el concluzionează că, în urma experimentelor pe indivizi, cu scopul de a înțelege personalitatea ca generalitate, trebuie căutat echilibrul în analiză și încadrare în psihologie. Astfel, în încercarea de a defini personalitatea, specialiștii au emis ipoteze care, deși diferite, se întâlnesc în anumite puncte comune. Autorul menționează sub acest aspect, cele trei mari accepțiuni ale reputatului M. Zlate (1997): 1. accepțiunea antropologică (influența mediului asupra calității personalității), 2. accepțiunea psihologică (accentuează rolul particularităților individuale interne în construirea personalității), 3. accepțiunea axiologică (omul este capabil de a crea valori și de a se autorealiza). În continuare, Viorel Robu notează mai multe definiții emise de cunoscuți psihologi sau psihiatri, configurând personalitatea ca un tablou al caracteristicilor individuale manifestate constant de o persoană, reflectând unicitatea sa în plan emoțional, motivațional, atitudinal și de valori.
Capitoulul al doilea, mult mai vast ca întindere și substanță, intitulat PERSONALITATEA -PERSPECTIVE DE ABORDARE ȘI MODELE TEORETICE, prezintă viziunile de considerare a personalității și modelele consacrate de analiză a acesteia.
În primul rând, tendințele primordiale ce s-au impus în concepția personalității sunt:
a) abordarea monistă (interpretarea psihanalitică, reprezentată prin Sigmund Freud) care impune explicarea psihicului printr-o ,,maximă unificare ”
b) abordarea pluralistă care acceptă multiple aptitudini și nevoi primare( școala americană- MC Dougall).
În al doilea rând, autorul evidențiază și alte două tendințe importante în psihodagnoza personalității:
c) abordarea nomotetică- se axează pe trăsăturile comune ale indivizilor
d) abordarea idiografică- pune accent pe unicitatea fiecărei persoane.
Pornind de la abordarea nomotetică, s-a reușit stabilirea tipurilor de personalitate, pe când, prin abordarea idiografică, această componentă a psihicului este studiată, în general, într-o perspectivă dinamică. Se disting, astfel, clar reliefate de către autor, trei ideologii esențiale: școala psihanalitică ( Freud și discipolii săi), cea psihometrică (reprezentată de R. B. Cattell şi H. J. Eysenck) şi şcoala umanistă – reprezentată prin C. Rogers şi A. Maslow.
Radiografia savanților începe cu Freud, a cărui descoperire fundamentală este modelul topografic al personalității, bazat pe cele trei niveluri ale conștiinței: conștientul, pre(sub)conștientul și inconștientul. Astfel, printre altele, aflăm că cea mai bogată și relevantă parte a psihicului uman este inconștientul, acesta fiind, de altfel, și motorul diverselor tulburări mintale. El este, conform savantului menționat, cel care direcționează individul, în evoluția sa, încă de la naștere, conflictele intrapsihice și efectul lor scăpând, de cele mai multe ori, controlului conștient. De aici, Freud a impus modelul tripartit al personalității: Sinele, Egoul și Supraegoul. Acordând importanța cuvenită pentru psihologie acestui triunghi, Viorel Robu ne prezintă detaliile responsabile pentru muliple tulburări de personalitate, importante în domeniul psihologiei.
În continuare, este prezentată ideologia umanistă în raport cu personalitatea ca entitate psihologică, obiectivul umaniștilor fiind descoperirea omului în totalitatea ființei sale, descrierea și înțelegerea potențialului nativ unic. Autorul avansează aici modelul trăsăturilor, fundamental în studiul personalității. Tot în spiritul umaniștilor, este menționată contribuția majoră a lui A. H. Maslow, maniera sa holistă de a vedea ființa umană ca întreg. Celebra pirmaidă a psihologului american este, așadar, detaliată și explicată cu acuratețe și minuțiozitate.
Urmează viziunea lui C. Rogers, psihiatrul care se diferențiază de psihanaliști în opiniile sale, prin care accentuează rolul potențialului creator individual și al personalității ca unitate coerentă, apropiindu-se. în mare, de accepțiunea lui Maslow.
Mai departe facem cunoștință cu conceptul de personalitate la H. A. Murray. Acesta pune în centrul perspectivei sale, nevoia, presiunea și tema, cele care pun omul în mișcare, în opinia lui.
Ajungem acum la o parte esențială a cursului, dedicată accepțiunii psihometrice, axată pe analiza grupului, a generalităților, și nu a individului. Aici se distinge modelul lui H. J. Eysenck, teoreticianul analizei factoriale. El vede, astfel, personalitatea, pe direcția behavioristă, ca un cumul între două elemente : extraversiunea și stabilitatea emoțională (nevrotismul), cărora tot el le va adauga mai târziu, a treia dimensiune: psihotismul, detașat, în fondul său, de ceilalți factori.
Se impune atenție acordată și modelului lui R.B. Cattel care, tot factorial, împarte factorii de personalitate în cei externi( personalitate aparentă) și cei interni( baza).
Capitolul se încheie prin prezentarea modelului Big Five, standardul consacrat de măsurare a personalității ce explică anumite adapări psihic și comportamente observabile. EVALUAREA PERSONALITĂȚII- capitolul al 3-lea- constituie generalități în studiul acestui concept psihic. și psihologic, bazate pe metode valide de cercetare. Astfel, sunt considerate de bază, observația și interpretarea semnificațiilor, iar tendința consacrată departajează metodele de evaluare în: metode clinice și metode psihometrice. Ele sunt descrise și explicate riguros, avându-se în vedere și diferențele, și punctele comune. O atenție sporită este acordată testelor de personalitate (sau chestionarelor), prezentate în detaliu. În continuare, o metodă pe care se pune accent în acest curs este Inventarul de Personalitate, prin care se identifică principalele tipuri de personalitate și indivizi din câteva perspective importante pentru domeniul științific. Acestuia, autorul îi alocă mai multe pagini. Se menționează apoi Inventarul Psihologic California (CPI), inventarul NEO PI-R, chestionarul BFQ și tehnicile proiective pentru investigarea personalițății, cu rezultate remarcabile în domeniu.
Ultimul capitol, PATOLOGIA PERSONALITĂȚII, detaliază aspectele tulburărilor de personalitate, principala provocare a specialiștilor care vin în sprijinul psihologic al omului. Se discută despre pattern-uri, ca noțiune importantă, dar, mai ales despre principalele tulburări recunoscute de-a lungul vremii. Ele sunt explicate din viziunea mai multor teoreticieni: Freud, Sullivan, T. Leary, D. J. Kiesler. Finalul cărții, întins pe destul de multe pagini, este dedicat clasificării tulburărilor de personalitate, la analiza cărora se aduc argumente și contrargumente, fiind puse în comparații menite să le lumineze esența în nobilul scop de a ajuta, psihologic, ființa umană.
Fără îndoială, cursul lui Viorel Robu va sluji în slefuirea și evoluția profesională a specialiștilor, el fiind important prin structura bine organizată a informațiilor, bogăția detaliilor și pertinența concluziilor. Bazat pe o bibliografie vastă, autorul ne prezintă punctele cheie ale lecției despre personalitate: diversitatea de indivizi aduce dificultatea înțelegerii lor, la studiul acestui concept au contribuit savanți ai omenirii, validați pțnă astăzi, care,chiar când nu s-au pus de acord, au instituit adevăruri de bază ale psihologiei. Deși pune accent și pe universalitate, cursul de față impune ca mesaj de reâinut , importanța cunoașterii în profunzime a personalității umane, a diverselor tipuri de personalitate, și, cu precădere, a tulburărilor care, acolo unde sunt, trebuie identificate și, pe cât posibil, ameliorate sau, ideal, suprimate. Cu siguranță, este un material excelent pentru studenți, masteranzi, doctoranzi, psihologi și psihiatri ce continuă să se formeze și să se îmboogățească profesional, dar si pentru omul obișnuit, pasionat de a-și cunoaște și înțelege semenii.
Număr de pagini: 100
Laura Niculina Dincă- cercetător independent
Studiul de față pune pe tapet un subiect vechi de când lumea și mereu actual, indispensabil conviețuirii oamenilor și descifrării speciei umane: analiza personalității în context bio-psihologic, dar și socio-econo,ic-cultural. Introducerea deschide intențiile autorului, Viorel Robu de a trece în revistă abordările istorice ale conceptului de personalitate și implicațiile cunoașterii acestuia în formarea specialiștilor din domeniul psihologiei, psihiatriei, sociologiei, educației, așa cum apar detaliate în cele patru capitole.
Primul dintre acestea, RAPORTUL GENERAL APLICATIV ÎN CUNOAȘTEREA INDIVIDULUI UMAN, își propune să sublinieze interesul pentru studierea personalităților pornind de la comparația între îndivizi. Analiza fenomenului psihic pleacă de la particular la general, de la abordarea idiografică (personală) spre abordarea nomotetică (universală). G.W. Allport spune: ,,Scopul nostru – adică al cunoaşterii ştiinţifice n.n.- este să descoperim principiile generale ale dezvoltării, organizării şi exprimării personalităţii…chiar atunci când subliniem faptul că principala caracteristică a omului este individualitatea, unicitatea sa”. Tot el concluzionează că, în urma experimentelor pe indivizi, cu scopul de a înțelege personalitatea ca generalitate, trebuie căutat echilibrul în analiză și încadrare în psihologie. Astfel, în încercarea de a defini personalitatea, specialiștii au emis ipoteze care, deși diferite, se întâlnesc în anumite puncte comune. Autorul menționează sub acest aspect, cele trei mari accepțiuni ale reputatului M. Zlate (1997): 1. accepțiunea antropologică (influența mediului asupra calității personalității), 2. accepțiunea psihologică (accentuează rolul particularităților individuale interne în construirea personalității), 3. accepțiunea axiologică (omul este capabil de a crea valori și de a se autorealiza). În continuare, Viorel Robu notează mai multe definiții emise de cunoscuți psihologi sau psihiatri, configurând personalitatea ca un tablou al caracteristicilor individuale manifestate constant de o persoană, reflectând unicitatea sa în plan emoțional, motivațional, atitudinal și de valori.
Capitoulul al doilea, mult mai vast ca întindere și substanță, intitulat PERSONALITATEA -PERSPECTIVE DE ABORDARE ȘI MODELE TEORETICE, prezintă viziunile de considerare a personalității și modelele consacrate de analiză a acesteia.
În primul rând, tendințele primordiale ce s-au impus în concepția personalității sunt:
a) abordarea monistă (interpretarea psihanalitică, reprezentată prin Sigmund Freud) care impune explicarea psihicului printr-o ,,maximă unificare ”
b) abordarea pluralistă care acceptă multiple aptitudini și nevoi primare( școala americană- MC Dougall).
În al doilea rând, autorul evidențiază și alte două tendințe importante în psihodagnoza personalității:
c) abordarea nomotetică- se axează pe trăsăturile comune ale indivizilor
d) abordarea idiografică- pune accent pe unicitatea fiecărei persoane.
Pornind de la abordarea nomotetică, s-a reușit stabilirea tipurilor de personalitate, pe când, prin abordarea idiografică, această componentă a psihicului este studiată, în general, într-o perspectivă dinamică. Se disting, astfel, clar reliefate de către autor, trei ideologii esențiale: școala psihanalitică ( Freud și discipolii săi), cea psihometrică (reprezentată de R. B. Cattell şi H. J. Eysenck) şi şcoala umanistă – reprezentată prin C. Rogers şi A. Maslow.
Radiografia savanților începe cu Freud, a cărui descoperire fundamentală este modelul topografic al personalității, bazat pe cele trei niveluri ale conștiinței: conștientul, pre(sub)conștientul și inconștientul. Astfel, printre altele, aflăm că cea mai bogată și relevantă parte a psihicului uman este inconștientul, acesta fiind, de altfel, și motorul diverselor tulburări mintale. El este, conform savantului menționat, cel care direcționează individul, în evoluția sa, încă de la naștere, conflictele intrapsihice și efectul lor scăpând, de cele mai multe ori, controlului conștient. De aici, Freud a impus modelul tripartit al personalității: Sinele, Egoul și Supraegoul. Acordând importanța cuvenită pentru psihologie acestui triunghi, Viorel Robu ne prezintă detaliile responsabile pentru muliple tulburări de personalitate, importante în domeniul psihologiei.
În continuare, este prezentată ideologia umanistă în raport cu personalitatea ca entitate psihologică, obiectivul umaniștilor fiind descoperirea omului în totalitatea ființei sale, descrierea și înțelegerea potențialului nativ unic. Autorul avansează aici modelul trăsăturilor, fundamental în studiul personalității. Tot în spiritul umaniștilor, este menționată contribuția majoră a lui A. H. Maslow, maniera sa holistă de a vedea ființa umană ca întreg. Celebra pirmaidă a psihologului american este, așadar, detaliată și explicată cu acuratețe și minuțiozitate.
Urmează viziunea lui C. Rogers, psihiatrul care se diferențiază de psihanaliști în opiniile sale, prin care accentuează rolul potențialului creator individual și al personalității ca unitate coerentă, apropiindu-se. în mare, de accepțiunea lui Maslow.
Mai departe facem cunoștință cu conceptul de personalitate la H. A. Murray. Acesta pune în centrul perspectivei sale, nevoia, presiunea și tema, cele care pun omul în mișcare, în opinia lui.
Ajungem acum la o parte esențială a cursului, dedicată accepțiunii psihometrice, axată pe analiza grupului, a generalităților, și nu a individului. Aici se distinge modelul lui H. J. Eysenck, teoreticianul analizei factoriale. El vede, astfel, personalitatea, pe direcția behavioristă, ca un cumul între două elemente : extraversiunea și stabilitatea emoțională (nevrotismul), cărora tot el le va adauga mai târziu, a treia dimensiune: psihotismul, detașat, în fondul său, de ceilalți factori.
Se impune atenție acordată și modelului lui R.B. Cattel care, tot factorial, împarte factorii de personalitate în cei externi( personalitate aparentă) și cei interni( baza).
Capitolul se încheie prin prezentarea modelului Big Five, standardul consacrat de măsurare a personalității ce explică anumite adapări psihic și comportamente observabile. EVALUAREA PERSONALITĂȚII- capitolul al 3-lea- constituie generalități în studiul acestui concept psihic. și psihologic, bazate pe metode valide de cercetare. Astfel, sunt considerate de bază, observația și interpretarea semnificațiilor, iar tendința consacrată departajează metodele de evaluare în: metode clinice și metode psihometrice. Ele sunt descrise și explicate riguros, avându-se în vedere și diferențele, și punctele comune. O atenție sporită este acordată testelor de personalitate (sau chestionarelor), prezentate în detaliu. În continuare, o metodă pe care se pune accent în acest curs este Inventarul de Personalitate, prin care se identifică principalele tipuri de personalitate și indivizi din câteva perspective importante pentru domeniul științific. Acestuia, autorul îi alocă mai multe pagini. Se menționează apoi Inventarul Psihologic California (CPI), inventarul NEO PI-R, chestionarul BFQ și tehnicile proiective pentru investigarea personalițății, cu rezultate remarcabile în domeniu.
Ultimul capitol, PATOLOGIA PERSONALITĂȚII, detaliază aspectele tulburărilor de personalitate, principala provocare a specialiștilor care vin în sprijinul psihologic al omului. Se discută despre pattern-uri, ca noțiune importantă, dar, mai ales despre principalele tulburări recunoscute de-a lungul vremii. Ele sunt explicate din viziunea mai multor teoreticieni: Freud, Sullivan, T. Leary, D. J. Kiesler. Finalul cărții, întins pe destul de multe pagini, este dedicat clasificării tulburărilor de personalitate, la analiza cărora se aduc argumente și contrargumente, fiind puse în comparații menite să le lumineze esența în nobilul scop de a ajuta, psihologic, ființa umană.
Fără îndoială, cursul lui Viorel Robu va sluji în slefuirea și evoluția profesională a specialiștilor, el fiind important prin structura bine organizată a informațiilor, bogăția detaliilor și pertinența concluziilor. Bazat pe o bibliografie vastă, autorul ne prezintă punctele cheie ale lecției despre personalitate: diversitatea de indivizi aduce dificultatea înțelegerii lor, la studiul acestui concept au contribuit savanți ai omenirii, validați pțnă astăzi, care,chiar când nu s-au pus de acord, au instituit adevăruri de bază ale psihologiei. Deși pune accent și pe universalitate, cursul de față impune ca mesaj de reâinut , importanța cunoașterii în profunzime a personalității umane, a diverselor tipuri de personalitate, și, cu precădere, a tulburărilor care, acolo unde sunt, trebuie identificate și, pe cât posibil, ameliorate sau, ideal, suprimate. Cu siguranță, este un material excelent pentru studenți, masteranzi, doctoranzi, psihologi și psihiatri ce continuă să se formeze și să se îmboogățească profesional, dar si pentru omul obișnuit, pasionat de a-și cunoaște și înțelege semenii.