2. Franța

 

  1. De cât timp locuiți in afara României/ Moldovei? În ce țară si zonă a acesteia vă aflați? Cum ați ajuns aici și de ce nu în altă țară? Cum ați ales localitatea de reședință, care au fost criteriile?

Din iulie 2017. A fost un vis mai vechi, ca urmare a absolvirii Facultății de Litere, cumulat cu dorința fostului soț de a lucra aici.  Am ales după prețul mai mic al chiriei( zona 5 a Parisului).

 

2. Care au fost mijloacele de existență până ați început să lucrați? ( economii, familie, ajutoare sociale)

Ultimele două. Prea puține economii.

3. Care au fost problemele (dacă au fost) în găsirea unui loc de muncă? Dar în integrarea socială?

Lipsa de experiență în afara a ceea ce am lucrat acasă( eram profesoară de franceză, dar aici nu puteam preda franceza la francezi. Acum o predau străinilor, dar am ajuns greu să fac asta, fie din cauza accentului, fie pentru că-mi lipsea un master). Mult timp am căutat să fac altceva, crezând că va fi mai simplu. În realitate, pentru aproape orice ai nevoie de experiență plus/minus diplomă recunoscută  sau obținută în Franța. În integrare, duplicitatea lor cu care lasă impresia că mâine veți putea ieși la o cafea pentru socializare, dar nu se întâmplă aproape niciodată.

4. În Franța lucrați/ați lucrat conform studiilor sau experienței de acasă? Dacă nu, ați avut nevoie de o formare aici pentru noua calificare? Care au fost provocările la acest subiect?

Acum da, dar nu am un contract definitiv. Am echivalat toate diplomele aici. Am lucrat și ca operator chestionare și în comerț, e important să începi cu orice, pentru a obține actele de evidență.

5. Din ce punct de vedere ( la ce aspect) v-a fost cel mai greu? Cine/ ce v-a ajutat?

Din foarte multe puncte de vedere. La adaptare, la a face față multiplelor dosare necesare pentru orice, la a mă face remarcată pentru un job. A fost și încă este greu la a lupta cu eticheta: Ești din Europa de Est, de parcă asta ar fi un handicap, și la a demonstra că Romii nu sunt originari din  România, chiar dacă aceste două cuvinte par din aceeași familie. A fost greu și enervant să încerc să fac cunoscută România pe care mulți nu o știu sau nu știu că este latină( pentru ei suntem aceiași cu Ungaria, Bulgaria etc.) și că facem parte din UE.  M-au ajutat Dumnezeu, perseverența mea și câțiva oameni care mi-au dat informații cheie.

7. Care sunt lucrurile apreciate în Franța și pe care nu le aveți acasă? Dar invers, ce vă lipsește și nu găsiți in Franța?

Rambursarea ( uneori totală) a serviciilor medicale, ajutoarele sociale pe care le primești atâta timp cât ai acte, grija pentru cetățean în general, diferențierea calificărilor și a diplomelor după potențialul elevilor, lipsa stresului Evaluării Naționale și mai sunt.

Îmi lipsesc spiritul, cultura, natura poporului nostru. Îmi lipsește profunzimea relațiilor făcute acolo.

8. Aveți prieteni( nu cunoștințe, vecini, colegi de serviciu) în Franța? Cât de des vă vedeți?

Nu prea, încă sunt în  faza de testare.

9. Dacă ați putea, ce ați lua din Franța și ați implementa în România/ Moldova?

Ce am spus mai sus că apreciez.

10. Cât de mult și la ce a contat nivelul limbii franceze pe care îl dețineați la sosirea în Franța? Cum este nivelul acum? Dacă este mai bun, ce v-a ajutat în evoluție?

A contat pentru integrare, nu neapărat profesional, sunt joburi la care nu ai nevoie de franceză. Am acumulat mult din vocabularul familiar și din lucrurile de finețe, dar am constatat, sub un mare șoc, că marea majoritate a francezilor fac greșeli de scriere flagrante pe care un elev  român, care a studiat temeinic limba lor, le face mult mai rar, ceea ce este trist și revoltător.

11. Ce sfaturi ați da cuiva care vrea să se mute în Franța?

Să se gândească bine, să vină să stea aici măcar trei luni și să caute să lucreze, dar fără așteptări prea mari, doar pentru a vedea dacă merită sau nu. Adică să o considere în primă fază, o excursie.

12. Intenționați să vă întoarceți definitiv acasă? De ce? Dacă da, când?

Acum spun că da. Când copiii mei vor fi pe picioarele lor.

13. Viața în Franța v-a schimbat în mod pozitiv sau negativ ca om? Puteți detalia?

În ciuda tuturor greutăților, m-a schimbat mai mult pozitiv. În afară de a deveni mai antisocială și mai tranșantă, am învățat să fiu bine cu mine, să nu mai iau pe nimeni pentru totdeauna și nimic că mi s-ar cuveni, iar fiecare nouă situație am învățat să o văd ca pe o oportunitate. Trebuie să nu ai frică și să încerci noul, poate de asta avem nevoie și nu știm. Am descoperit că evoluăm cu cât mai des ieșim din zona de confort, chiar dacă avem impresia că nu. Am învățat și să fug de clișee, aici, într-o țară cu un mix enorm de națiuni și culturi.

 

14. Dacă ați da timpul înapoi, ați alege Franța, altă țară sau ați rămâne acasă?

 

Aș rămâne acasă. Per total, mă regăsesc mai mult acolo, decât aici.

Categorizat in: