Aş vrea
Aş vrea, furiş, din dor ce mă-nfioară
Să cad ca ploaia-n picuri, – să rămân
Ascuns în noapte-ntr-al Cassandrei sân,
Când somnu-ncet în ochi i se strecoară.
Aş vrea să fiu un taur şi-n spinare
s-o port, de-ar fi să meargă să se culce
în pajişte, în iarba cea mai dulce,
răzleţ, prin mii de flori, prin încântare…
Vrând patima să uit că mi-i stăpână
aş vrea Narcis să fiu şi ea fântână…
Să poţi în noaptea-n ea să te cobori…
Şi-aş vrea ca noaptea-aceasta să se-ntindă
în veşnicii şi niciodată zori
de zi de deşteptare să se-aprindă.
sonet de Pierre de Ronsard din Sonete