Începem periplul nostru printre românii stabiliți în Diaspora. Este important să aflăm poveștile din spatele a ceea ce se vede, cu atât mai mult cu cât cine nu cunoaște, își face idei greșite într-un fel sau altul.
- FRANȚA
De cât timp locuiți in afara României/ Moldovei? În ce țară si zonă a acesteia vă aflați? Cum ați ajuns aici și de ce nu în altă țară? Cum ați ales localitatea de reședință, care au fost criteriile?
Am plecat din România de 10 ani. De 5 ani locuiesc în Paris. Am locuit în Londra după plecarea din România. În urma Brexitului, soțul meu a fost relocat cu serviciul în Franța.
- Care au fost mijloacele de existență până ați început să lucrați? ( economii, familie, ajutoare sociale): Economii, familie.
- Care au fost problemele (dacă au fost) în găsirea unui loc de muncă? Dar în integrarea socială?
Comparativ cu procesul de găsire a unui loc de muncă în Marea Britanie, aici a fost mult mai dificil. Din experiența mea, societatea e mult mai puțin deschisă în a integra pe cineva venit dintr-o altă cultură (atât ca loc de muncă, cât și din punct de vedere social).
- În Franța lucrați/ați lucrat conform studiilor sau experienței de acasă? Dacă nu, ați avut nevoie de o formare aici pentru noua calificare? Care au fost provocările la acest subiect?
Am lucrat conform studiilor de acasă deocamdată. Pentru a deține însă un post de bibliotecar cu un contract permanent, aici e însă foarte diferit față de România: e nevoie să treci un concurs competitiv pentru a obține statutul de funcționar public. Chiar și cu o formare, cred că șansele de a obține acest statut sunt infime.
- Din ce punct de vedere ( la ce aspect) v-a fost cel mai greu? Cine/ ce v-a ajutat?
Din toate punctele de vedere 🙂 În special al formării de relații valoroase. M-a ajutat plasa de siguranță de acasă (prietenii pe care îi aveam deja și cărora puteam să mă plâng).
- Care sunt lucrurile apreciate în Franța și pe care nu le aveți acasă? Dar invers, ce vă lipsește și nu găsiți in Franța?
Nu este ceva ce apreciez în mod special aici. Îmi lipsește căldura relațiilor de acasă.
- Aveți prieteni( nu cunoștințe, vecini, colegi de serviciu) în Franța? Cât de des vă vedeți?
Aș tinde să spun că nu, oricum, nimic comparabil cu relațiile pe care le aveam acasă.
- Dacă ați putea, ce ați lua din Franța și ați implementa în România/ Moldova?
Cred că e mult de reflectat aici. Primul lucru care îmi vine în minte este sistemul de biblioteci, cu colecții bogate și valoroase, adevărate centre comunitare răspândite peste tot în Paris.
- Cât de mult și la ce a contat nivelul limbii franceze pe care îl dețineați la sosirea în Franța? Cum este nivelul acum? Dacă este mai bun, ce v-a ajutat în evoluție?
Nivelul de franceză este cert mai bun acum, aș zice că nevoia m-a împins să îl perfecționez 🙂 Interacțiunea cu diverse sfere (școala copilului, birocrație, medic etc.) au ajutat la îmbogățirea vocabularului. La fel și cufundarea în cărțile de literatură pentru pentru copii / tineri (din pasiune, dar și din nevoie profesională). Dar existența tot mi-o câștig mai degrabă prin predarea / folosirea limbii engleze 🙂
- Ce sfaturi ați da cuiva care vrea să se mute în Franța?
Să își dorească mult să vină aici. Să se înarmeze cu multă răbdare atunci când are de rezolvat orice problemă birocratică.
- Intenționați să vă întoarceți definitiv acasă? De ce? Dacă da, când?
Da, simt că acolo sunt rădăcinile mele. Aș face diverse investigații etnografice în România, am tot felul de proiecte în minte. Nu știu însă când și dacă se va întâmpla…
- Viața în Franța v-a schimbat în mod pozitiv sau negativ ca om? Puteți detalia?
Negativ. Greu de explicat, dar aici funcționez mai degrabă ca o variantă mai puțin bună a mea. Iar lipsa de contact uman profund ajunge oricum să te sălbăticească.
- Dacă ați da timpul înapoi, ați alege Franța, altă țară sau ați rămâne acasă?
Aș fi rămas în Londra, dar m-aș întoarce oricând acasă.