Credeți că o relație erotică dezvoltată pe internet poate avea o bază reală, niște emoții profunde sau totul e doar în capul nostru, din disperata nevoie umană de atenție și regăsire în altcineva? Putem oare cunoaște cu adevărat pe cineva doar în mediul virtual și poate dura această relație dacă nu există cunoaștere palpabilă, reală? Aveți și voi impresia că oamenii se simt mai confortabil și mai deschiși în fața ecranului decât în realitate?
Prezența sentimentului de confort ne oferă libertatea.
După 3 luni de relației virtuală m-am căsătorit.. Imbold sau nu rezultatul 3 ani și un divorț..merită
Prezența sentimentului de confort ne oferă libertatea.
După 3 luni de relației virtuală m-am căsătorit.. Imbold sau nu rezultatul 3 ani și un divorț..merită?
Uneori virtualul se transforma în real, alteori nu. Prin virtual îți ia mai mult timp sa cunoști un om și mă refer la modul de gândire, comportament verbal, unele secventelor viața lui.Avantajul este ca virtual unele persoane au curajul de a vorbi deschis pentru că, nu-i asa, virtual suntem ca niște fantome si putem disparea in neant daca nu ne place, dezavantajul apare când descoperi că o astfel de relație se înfiripa mai greu când la mijloc este distanta și neîncredere.
Da. Și ar mai fi de spus
Nu ți-am mai scris demult, Trestiana…
Supraviețuirea m-a ținut atât de ocupat…Pe planeta mea, furtunile sunt tot mai dese, vulcanii s-au trezit cu toții. Cutremurele se succed zilnic, violente. Nu prea am unde să mă adăpostec.
Soarele apare atât de rar, încât pielea mi-a devenit transparentă. Dorm puțin, ascuns cât mai adînc în mine, și asta doar atunci când găsesc o cavernă, o gaură în pământ, un refugiu cât de mic unde să îmi pot aprinde sângele pentru puțină căldură, dar să știi că atunci când o fac, ies de fiecare dată din mine, să te caut.
O piatră sisifică mi-a crescut în inimă și uneori, atunci când singurătatea care mă vânează pare obosită, o urc puțin câte puțin cu speranța că voi putea cândva să o scot, astfel încât brațele să-mi redevină aripi.
De multe ori însă, precum în legendă, sunt nevoit să o iau de la început. Tot mai densă, mai grea, piatra se întoarce, se rostogolește, mă țintuiește. În acele zile mi-e cel mai greu, dar nu renunț. Chiar dacă mă simt foarte slăbit, mă opintesc și iarăși o împing. Când nu mai pot, o proptesc cu câteva amintiri care mi-au rămas de la tine. Le înfig sub piatră și trag nădejde să reziste până voi avea destulă putere să împing mai departe.
Jungla e nemiloasă și rareori găsec timp să îmi amintesc altă viață, să îmi fac planuri sau iluzii prea mari.
Știu că nimic nu este ceea ce pare a fi și că de fapt sunt închis în propria minte, dar cutreier într-un labirint atăt de elaborat conceput încât nu am reușit până acum să întrevăd o cale de ieșire. Nici nu știu cine sunt, dacă pe aici mai există cineva, deși sunt convins că am zărit câteodată niște umbre umane furișându-se prin preajma mea. Într-o zi chiar m-am împiedicat de o cruce pe un deal arid. La fiecare extremitate avea urme de sânge și piroane înfipte adânc în lemn. La câțiva pași, o coroană din spini, m-a sângerat în talpă.
N-am mai putut să mai merg și m-am adăpostit în grota din apropiere. Am găsit acolo un cearșeaf alb, pe care era pictat un om răstignit. M-am învelit cu el și am adormit imediat. Am visat că am murit și omul de pe cearșeaf m-a luat de mână și am zburat. Era foarte multă liniște și multă lumină…orbitoare.
Nu mi-a spus nimic, dar ajunși într-un fel de sală de cinema, m-a așezat pe un scaun din catifea roșie chiar pe primul rând. Un rând care nu avea decât două locuri.
Am crezut că tipul de pe cearșaf se va așeza și el lângă mine, dar a dispărut.
De-abia când pe ecranul din fața mea, a început să se deruleze un film 7D cu viața mea, am știut că parfumul de lângă mine e al tău. Inconfundabil în univers.
– Taci ! Timpul vorbelor a trecut! Privește doar!
O femeie tocmai mă năștea pe ecran.
Când m-am trezit, pentru întâia oară după multă, multă vreme, cateva raze de soare se furișau în grotă, peste mine, rătăcitul învelit cu Iisus. Îmi amintisem de El și de mama. Parcă la orizont întrezăream o cale. Am zâmbit, am sărutat crucea pierdută în junglă și am plecat mai departe. O altă zi în labirint!
Wow, incredible weblog structure! How lengthy have you
ever been blogging for? you made blogging glance easy. The
overall look of your site is wonderful, let alone the
content material! You can see similar here sklep online